Tresare pamantul sub picioarele mele framantat de atata fuga. Inghit in sec mereu acelasi venin efervescent dizolvat in saliva si in timp ce aluneca malefic pe gatul meu aspru ma schimb. Devin, sau sunt, perfida. Ascund sub dress-ul negru de matase o lume imperfecta, patata cu umbre, secrete, nimicuri si minciuni. O lume ce trebuie sa ramana in intuneric, e o parte din mine ce trebuie tinuta in taina sub cheie. Ti s-a intamplat vreodata sa simti ura, o ura imensa combinata cu gelozie, invidie, minciuna, desertaciuni? Eu simt ca sunt proprietarul acestor sentimente, fac involuntar parte din mine, insa nu vreau ca ele sa vada lumina blanda. De ce sa le intind pe masa? Mi-as scoate probabil inima ca toti cei ce se afla in ea sa faca disectie, analizand fiecare sentiment ce pompeaza watti in creierul meu obosit de atata logica si minutiozitate. Le simt puternic cum lovesc cu pumnii trupul meu de ceara, urland sa le dau drumul, sa iau cheia ruginita si sa le deschid usa spre voi. Vor sa-mi inegreasca ochii, poate asa voi stii ce culoare au ochii mei deoarece nici dupa foarte multi ani de profunde examinari nu pot sa le definesc culoarea cu exactitate. Nu stiu daca ma vor cuprinde complet aceste emotii, ce par uneori imposibil sa le dobor, insa pana atunci zambesc, pentru ceea ce am realizat, pentru ceea ce sunt azi. Cu toate ca prezint reactii ce fac parada in mine, ma simt capabila sa fug pe acest teren, sa-mi iau avant, ca apoi sa sar peste gardurile vietii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu